Ea…
Asteapta… chiar asteapta din nou…. si crede din toata inima ca ceva se va intampla ca ea nu e doar un pion… o stie si o simte in fiecare milimetru al corpului si iar se gandeste si iar asteapta o revenire dintr-o lumina indepartata sa se apropie de ea si ceva sa se schimbe, sa i se schimbe viata, sa se schimbe viata tuturor…. Asteapta sfarsitul sau poate inceputul sau poate inceputul sfarsitului…. nici ea nu mai stie dar este sigura ca daca este o simpla marioneta nu se va intampla nimic si spera sa nu fie asa… ei bine spera sa se gaseasca ceva de facut in privinta acestui lucru. Refuza sa se mai trezeasca, refuza sa se mai oboseasca pentru ca stie ca nu va mai fi nevoie. Si totusi daca va fi nevoie? Prea multe intrebari si prea putine raspunsuri.
Si daca nimic nu a fost real? Si daca totul e o carte? Daca lumea asta e o carte mare din care cineva citeste in fiecare zi? Si iar adoarme, sperand ca raspunsul se va gasi in vise… nimic… nu e nimic in vise, nu e nimic in realitate. Cauta prea multe raspunsuri la intrebari marunte pe care si le pune. Cauta prea multe pentru prea putin lucruri de descoperit. E de parere ca a simtit tot ce a putut simti si acum nu mai are ce… S-au terminat sentimentele? S-au terminat simtirile? Chiar s-au terminat toate? Asta i se pare cel mai infricosator, sa termine sacul cu simtiri, sacul cu sentimente. Stie ca de fiecare data vor fi altfel dar totusi….
“Stii ca nu mai stiu sa simt? Stii ca nu mai stiu sa simt?” Si iar intrebari fara de raspuns, si iar totul e pierdut… si iar ea se intoarce de unde a venit… si iar… si iar… si iar…. Oare cu cine vorbeste? Nici ea nu stie sigur dar asteapta raspunsuri. Asteapta ca cineva acolo sus… poate un regizor… poate un scriitor…. poate un om… sa o auda si sa-i raspunda, dar nu e nimeni. Nu sunt decat stele si cerul… luna… soarele… si sunt mult prea departe sa auda niste cuvinte spuse in soapta… si probabil ca, chiar daca le-ar auzi nu ar putea sa raspunda pentru ca nu sunt decat niste… SIMPLE PLANETE! “Simple planete” se gandeste din nou… simple planete…. poetii toti au mintit-o… scriitorii la fel… de ce unor simple personaje din niste amarate de carti luna si stelele raspund la intrebari? de ce? de ce nu si ei? de ce poetii… de ce scriitorii au lasat-o singura sa se amageasca? probabil ca nu e singura dar pentru ea asta conteaza… asteapta un raspuns care… nu vine… si care probabil nu va veni niciodata…. toti sunt niste mincinosi si atat…. niste mincinosi care merita torturati pentru a-si dezvalui secretele pentru a i le impartasi… dar degeaba… adoarme din nou…. degeaba…
