Degete
7…8…5…6…9… vremea cand puteai sa-ti numeri anii pe degetele de la maini…. 19…20 deja ti-ai terminat rezerva de degete… nu-ti mai ajung sa iti numeri varsta… iar anii nu iti mai ajung sa traiesti tot ce iti doresti…. imbatranesti… nu te uiti la tine? esti deja un om trist care prefera o cafenea linistita in locul unui club aglomerat si transpirat… te trezesti cu greu dimineata si fara prima cafea nu esti intreg… o tigara… ah tigara…. langa cafea mereu va fi minunata…. te trezesti brusc intr-o dimineata care e ziua ta de nastere si ghici ce… da…. ai 60 ani…. acum nu-ti mai ajung nici degetele tale si nici cele ale intregii familii puse la un loc ca sa numere anii adunati in urma ta… si te uiti inapoi si zici “atatia ani? nu-mi vine sa cred” asta ai spus si cu un an in urma… si cu 2… si cu 3…. si cu 4… si n-a avut niciun efect…. anii inca trec si inca nu te cruta. Nu ai gasit secretul tineretii vesnice si nici de izvorul nesecat de energie pura inca n-ai dat si totusi inca te tarasti ca un gandac prin lume sperand sa mai faci ce? sperand sa stai macar putin linistit… dar iti amintesti de momentele in care erai tanar si munceai din greu pentru tot ce ai realizat pana acum si parca vrei sa muncesti in continuare….
Ce e varsta? ce se intampla? de ce timpul nu poate sta in loc macar putin? de ce aceasta lunga calatorie de un an in jurul soarelui nu poate sa mai astepte si trebuie sa inceapa in fiecare an in aceeasi zi la aceeasi ora? oameni… oameni batrani, oameni tristi peste tot…. oriunde te uiti totul e mai mult decat trist… e groaznic… e dureros…. si totusi… timpul trece si trece si trece si trece…. nu exista om sa fi pacalit timpul… si totusi este doar o masura ca sa ne faca sa ne simtim si mai mici in minimalitatea noastra. Ne face sa ne organizam viata in ani, luni, saptamani, zile, ore, minute, secunde si de ce? ca sa fim organizati… ca sa avem ce numara pe tort atunci cand ne punem lumanarile si cel mai trist e ca de fiecare data se mai adauga una si inca una si inca una… si tot tanjesti sa mai poti arata pe degete atunci cand cineva te intreaba cati ani ai… asa cum te-a invatat candva mama ta…. dar atatea degete nu ai…. numai lumanarile de pe tort mereu vor creste una cate una pe o prajitura buna pe care o vei imparti cu cei dragi…
Copiii… copiii peste tot…. neastamparati…. inca mai isi pot arata varsta cu degetele…. lego… papusi… masinute… nicio grija… perfectiune… adolescenti? dureri… drame nejustificate…. crize de personalitate… tineri? facultate… griji… munca… familie… copiii…. din nou copiii…. batrani? melancolie… riduri…. adolescenti si tineri…. moarte…. the end…
Vic a zis,
octombrie 31, 2008 la 2:54 pm
foarte realist si bine exprimat. Asa e, uneori aerul tineretii este pus deoparte pentru alte lucruri si este uitat. Chiar si la 20 de ani totusi, viata merita traita la maxim, mie unu nu-mi pare rau de nimic din ce am facut sau din ce as fi putut face pana a schimba prefixul