M-am pierdut..
Si-am incercat… si chiar am incercat sa schimb lumea, am vrut sa fie totul mai frumos… am vrut sa pot sa indeplinesc vise… am vrut sa le impart si altora…. am vrut sa simt bucurii… am vrut ca si altii sa simta asta… am vrut sa traiesc si degeaba… am aflat cat de usor e sa te pierzi si sa nu mai sti sa te bucuri fara sa ai nicio grija… cred ca m-am pierdut… caut ceva si nici eu nu stiu ce… Vreau povesti, vreau basme in viata mea care sa se termine cu bine, vreau sa ajung la o varsta inaintata si sa stau de mana cu cel care m-a sprijinit o viata si vreau sa-mi amintesc cu zambetul pe buze de tot ce am trait…. incerc sa ma regasesc, incerc sa am din nou un loc undeva… oriunde… si vreau sa mi-l gasesc… dar se pare ca nu a venit momentul perfect…. parca totul in jurul meu se schimba fara mine… eu doar raman pe loc si sper sa mai gasesc o farama dintr-o persoana care a ramas pe loc. Nu caut amagiri, nu mai caut vise pentru ca deja am prea multe, nu mai caut iubire pentru ca ea insasi este o amagire dureroasa. Vreau doar propria mea poveste, basmul vietii mele… Dar totul este in zadar, ma entuziasmez, ma dezamagesc, ma pierd printre lucruri lipsite de importanta pentru altii dar atat de esentiale pentru mine, nu am incredere in nimic si in nimeni si ma sperii usor…. Imi doresc sa treaca totul, sa reusesc sa ma intorc undeva in timp unde stiam ce trebuie sa fac si cine sunt… De obicei, in intreaga mea viata toate lucrurile iau o intorsatura trista care ma dezamageste si sfarsesc prin a plange sau a-mi dori sa nu fi fost… stiu ca incerc degeaba sa fac ceva care merita intr-adevar facut pentru ca poate nu sunt facuta pentru asta… tanjesc dupa iertarea cuiva de acolo de sus daca exista si vreau sa nu mai isi bata joc de mine. Am senzatia ca sunt o marioneta si cineva ma joaca pe degete. Pe de-o parte poate cer prea mult pentru ca sunt sanatoasa, am o gramada de prieteni minunati, ma bucur de fiecare moment pentru ca pot sa-l traiesc… si totusi… si totusi as fi vrut sa fie altfel, ar fi putut fi altfel dar nu a fost si poate ca nu va mai fi niciodata… as fi vrut totusi sa ma pierd si eu in ochii cuiva si sa raman acolo, as fi vrut poate sa fiu si eu actrita principala intr-o poveste de dragoste speciala, poate actrita principala intr-o viata minunata fara probleme… mi-as fi dorit sa traiesc intr-un basm, sa traiesc in mintea mea… acolo reusesc sa fac tot ce imi doresc, acolo nu imi mai doresc sa fie altfel, acolo totul e modelat de mine si sunt regizorul si actrita… parca totul merge prea prost ca sa mai rezist sau sa reusesc ceva… si raman mereu o singura fiinta blocata in spatiu si timp fara sa mai reusesc sa ies… ma pierd din nou…
