Oglinzi
Si priveste din nou in jurul tau… te vezi? cu siguranta ca nu ai sa te poti vedea pentru ca… pentru ca tu nu existi pentru tine… tu esti doar o imagine pe care ti-ai creat-o dupa ceea ce vezi in oglinda…. te amagesti ca te cunosti dar de fapt nu ai nici cea mai mica idee cine esti cu adevarat…. poate ca sti cum te cheama, cu ce te ocupi dar niciodata nu ai sa poti raspunde corect intrebarii “cine esti?” pentru ca nu stii,. Esti cine vor altii sa fii si cum te vad ei. Nu esti cine vrei sa fii pentru ca intotdeauna vei vrea sa fi mai mult decat esti. Intotdeauna vei cauta ceva mai bun pentru ca stii ca se poate si mai bine si stii sau de fapt baniesti ca poti si mai bine. Ti-ai creat o imagine despre tine, intr-un mic coltisor al capului si al imaginatiei tale special pentru imaginea ta aia din oglinda pe care o privesti in fiecare zi de cateva ori in vitrinele magazinelor pe langa care treci. Dar sti ca nu esti ceea ce vezi, stii ca s-ar putea sa fii mai mult dar treci nepasator pe langa gandurile astea si mergi mai departe in speranta ca, candva, poate azi, poate maine se va schimba imaginea aia si probabil ca vei avea un soc pentru ca tot ceea ce stiai despre tine ar disparea. Nu te-ai gandit niciodata ca ochii oamenilor sunt adevaratele oglinzi in care ar trebui sa te privesti si in care ar trebui sa te cauti. De fapt mai intai ar trebui sa incepi cu ochii tai, cele mai importante oglinzi din lume. Acolo ai sa descoperi lucruri incredibile si atatea secrete ca ai putea ramane cumva vrajit si blocat acolo si ti-e frica. Ti-e frica sa nu ajungi un ciudat care vorbeste cu el insusi si care nu mai stie ce inseamna realitatea dar niciodata nu te-ai gandit ca poate o data ajuns acolo vei incepe sa vezi ca ceilalti sunt niste ciudati care nu au nimic de-a face cu realitatea? De fapt ei nu au nimic de-a face cu realitatea ta. Ei traiesc in realitatea virtuala creata special pentru oamenii ca ei, oamenii care se sperie si prefera sa aiba o realitate comuna cu ceilalti in care ei se conduc ca niste robotei si eventual ii conduc si pe altii. Tu oare ai incercat sa te vezi? sa iesi cumva din corpul tau si sa te privesti? sa incerci sa constientizezi tot ceea ce esti de fapt? Adica o materie prima care se misca, un animal care seamana cu o maimuta si are pretentii sa fie respectat si eventual o pretentie exagerata as spune ca e rational… dar ce e inauntru? daca frumusetea este doar la exterior…asa e si uratenia nu? pai atunci de ce nu ne scoatem frumusetea din interior? de ce nu merge prin crestaturi in piele sa scoti ceea ce ai in tine, adica un izvor nemarginit de lucruri minunate de care tu nu stii, pe care le ignori zilnic pentru ca esti prea preocupat sa te gandesti cum arati pe dinafara dar o persoana poate ca va aprecia ceea ce arati dar va fi si mai atrasa de ce e inauntru si totusi tu ascunzi tot ce ai inauntru. De ce? iti place sa te joci? Nu e corect! Iti place sa violezi mintile celorlalti cu intrebari, sa le violezi sufletele cu privirile tale indecente dar tu ce faci? de ce nu le acorzi si celorlalti dreptul asta? de ce nu ii ajuti sa te ajute sa te cunosti? Pentru ca nu vrei. Pentru ca nu esti decat un titirez care fuge dintr-o parte in alta in cautarea unor lucruri mai bune si care uita ca cel mai important lucru de pe pamant e el… te-am convins sa te cauti?
M-am pierdut..
Si-am incercat… si chiar am incercat sa schimb lumea, am vrut sa fie totul mai frumos… am vrut sa pot sa indeplinesc vise… am vrut sa le impart si altora…. am vrut sa simt bucurii… am vrut ca si altii sa simta asta… am vrut sa traiesc si degeaba… am aflat cat de usor e sa te pierzi si sa nu mai sti sa te bucuri fara sa ai nicio grija… cred ca m-am pierdut… caut ceva si nici eu nu stiu ce… Vreau povesti, vreau basme in viata mea care sa se termine cu bine, vreau sa ajung la o varsta inaintata si sa stau de mana cu cel care m-a sprijinit o viata si vreau sa-mi amintesc cu zambetul pe buze de tot ce am trait…. incerc sa ma regasesc, incerc sa am din nou un loc undeva… oriunde… si vreau sa mi-l gasesc… dar se pare ca nu a venit momentul perfect…. parca totul in jurul meu se schimba fara mine… eu doar raman pe loc si sper sa mai gasesc o farama dintr-o persoana care a ramas pe loc. Nu caut amagiri, nu mai caut vise pentru ca deja am prea multe, nu mai caut iubire pentru ca ea insasi este o amagire dureroasa. Vreau doar propria mea poveste, basmul vietii mele… Dar totul este in zadar, ma entuziasmez, ma dezamagesc, ma pierd printre lucruri lipsite de importanta pentru altii dar atat de esentiale pentru mine, nu am incredere in nimic si in nimeni si ma sperii usor…. Imi doresc sa treaca totul, sa reusesc sa ma intorc undeva in timp unde stiam ce trebuie sa fac si cine sunt… De obicei, in intreaga mea viata toate lucrurile iau o intorsatura trista care ma dezamageste si sfarsesc prin a plange sau a-mi dori sa nu fi fost… stiu ca incerc degeaba sa fac ceva care merita intr-adevar facut pentru ca poate nu sunt facuta pentru asta… tanjesc dupa iertarea cuiva de acolo de sus daca exista si vreau sa nu mai isi bata joc de mine. Am senzatia ca sunt o marioneta si cineva ma joaca pe degete. Pe de-o parte poate cer prea mult pentru ca sunt sanatoasa, am o gramada de prieteni minunati, ma bucur de fiecare moment pentru ca pot sa-l traiesc… si totusi… si totusi as fi vrut sa fie altfel, ar fi putut fi altfel dar nu a fost si poate ca nu va mai fi niciodata… as fi vrut totusi sa ma pierd si eu in ochii cuiva si sa raman acolo, as fi vrut poate sa fiu si eu actrita principala intr-o poveste de dragoste speciala, poate actrita principala intr-o viata minunata fara probleme… mi-as fi dorit sa traiesc intr-un basm, sa traiesc in mintea mea… acolo reusesc sa fac tot ce imi doresc, acolo nu imi mai doresc sa fie altfel, acolo totul e modelat de mine si sunt regizorul si actrita… parca totul merge prea prost ca sa mai rezist sau sa reusesc ceva… si raman mereu o singura fiinta blocata in spatiu si timp fara sa mai reusesc sa ies… ma pierd din nou…
Cu drag…
Draga mea,
Imi pare rau ca ti-am lasat in urma doar o scrisoare, mi-as fi dorit sa te mai imbratisez o singura data dar nu am mai avut ocazia. Iti multumesc m-ai lasat sa te cunosc si sa adorm langa tine in fiecare noapte timp de atatia ani. Iti multumescca m-ai strans in brate de fiecare data cand plangeai si iti multumesc de asemenea ca ai avut incredere neconditionata in mine. Imi pare rau ca de cele mai multe ori cand ma strangeai in brate si erai trista nu puteam sa-ti spun mai nimic pentru ca nu stiam ce… nu pentru ca nu as fi putut dar sunt fericit ca m-ai ales pe mine sa ma strangi in brate si nu pe altul. Imi pare rau ca de multe ori am stat doar tacut pe pat si paream ca te ignor dar nu era asa. Mereu te-am privit, mereu te-am admirat si te-am invidiat ca puteai sa plangi si ca puteai sa imbratisezi din toata inima. De multe ori vorbeam cu ceilalti si mereu au fost invidiosi ca pe mine ma iubeai cel mai mult. Niciodata nu am inteles de ce m-ai ales pe mine dar eram cel mai fericit. Poate ca de asta am ramas mereu la fel…poate ca, grija ta exagerata m-a ajutat sa raman la fel. Imi pare rau ca trebuie sa plec acum si regret nespus ca nu am sa mai fiu eu acolo langa tine, ca nu am sa mai fiu cel pe care il tii in brate, cel cu care dansezi cand esti fericita, cel pe care il strangi in brate cand adormi dar am invatat ca trebuie sa te maturizezi si acum eu trebuie sa plec pentru a te ajuta. Am stat de nenumarate ori si te-am privit ore in sir cum citeai si nimic nu se compara cu zilele in care ieseam pe afara si ma tineai strans in brate sa nu plec… Se pare ca acum ai slabit stransoarea… nu ma mai strangi atat de tare…de mai multe nopti la rand nu mai sunt eu cel care te adoarme ci altul…asa ca tine… l-am vazut in patul unde stateam noi 2… sanctuarul nostru care acum a devenit al vostru si am inteles ca trebuie sa plec. Nu iti face griji din cauza mea, nu am sa te uit niciodata, promit… dar am sa gasesc alta fetita pe care sa o ascult si cu care sa stau pentru ca acum, am inteles tu ai inceput sa cresti si este perfect normal. Imi vei lipsi mult si sper ca si tu te vei gandi din cand in cand la mine pentru ca, eu cu siguranta o voi face. Te rog, nu te gandi la mine cu un sentiment de regret si de tristete… nu vreau sa mai versi lacrimi degeaba… mi-a facut placere sa stau langa tine dar eu acum sunt de domeniul trecutului si vreau sa intelegi ca ai fost prima mea iubire de cand te-am vazut in magazinul acela… o fetita micuta si fericita ca a gasit in sfarsit ce cauta. Acum ai devenit o domnisoara dar eu am ramas la fel… Nu am sa te uit niciodata micuto… si promite-mi ca o sa ai grija singurica de tine si aminteste-ti ca eu mereu te voi iubi.
Cu drag,
Ursuletul de plus
