Andre3a’s Weblog

Daca am tot ce imi doresc de ce as avea nevoie de o imitatie? daca imi place ce vad de ce as mai vrea niste imitatii proaste care nu au pic de bun gust? Poate doar ca sa-mi alin diavolii din minte sau poate sa-mi fac viata mai plina de niste “perfectiuni” imperfecte care nu fac nimic alceva decat sa copieze. Ma uit pe strada la oamenii care trec pe langa mine nepasatori si toti sunt niste imitatii mai bune sau mai proaste ale vedetelor sau ale anumitor curente de muzica si de stil… diversi oameni care nu sunt decat la fel.

Unde a disparut diversitatea? unde au disparut oamenii unici care eram candva? Toti prefera sa se copieze unii pe altii, sa fie niste dubluri nereusite ale altora pentru ca, poate a devenit prea obositor sa mai fi unic. E mult mai simplu sa studiezi o persoana si sa devii la fel ca aceea dar este gresit. Cred ca o persoana , pe masura ce cunoaste mai multi oameni ar trebui sa incerce din rasputeri sa gaseasca o anumita particica din personalitatea respectoivului/ei si sa o asimileze propriei personalitati si astfel se poate defini ca fiind unic.

Uneori nici eu nu mai gasesc unicitatea. Toti suntem niste corpuri care bantuie prin lumea asta si ajung intr-un final singure si totusi imi amintesc ca suntem unici si imi dau seama de asta mereu. Oricat de bun ai fi in arta imitatiei nu poti fi o copie perfecta a altei persoane, nu poti fi exact ca ea pentru ca tu esti tu tocmai de asta nu cred ca merita sa mai spun ca nu ar trebui sa existe termeni de comparatii. Cum a spus si cineva inaintea mea “beauty is in the eye of the beholder” cam asa e si acum. Frumusetea este altfel pentru fiecare in parte si toti suntem frumosi intr-un fel. Imitatiile pur si simplu isi pierd frumusetea cu care sunt inzestrate de la nastere si devin niste umbre care nu mai au niciun loc anume in lume. Un om daca va fi lasat sa faca tot ce vrea va incepe sa se ia dupa ceilalti.

Spiritul de turma care a invadat lumea incepe sa primeze din ce in ce mai mult si sa nu ne lase sa mai fim unici. E pur si simplu trist sa fie asa. E trist sa ajungi o copie si sa ramai cu simpla iluzie ca, candva ai fost unic/a. Nu mai avem nevoie de imitatii, nu mai avem nevoie de copii si de oameni care nu mai stiu ce inseamna unicitatea si oamenii care stiu ca totul consta in copierea celui de langa.