Andre3a’s Weblog

E ciudat cum oameni pe care ii cunosti, cu care vorbesti ore in sir despre sute si mii de chestii ajung sa fie niste persoane pe care le cunosteai, cu care vorbeai, cu care te intelegeai bine. Am realizat de foarte multe ori ca oamenii se schimba dupa cum bate vantul dar mereu am refuzat sa vad asta, mai ales in privinta prietenilor mei la care ajung sa tin foarte mult si sa am o incredere nemarginita in ei.

E atat de trist sa te intalnesti cu o persoana la care candva tineai si care candva insemna enorm pentru tine si sa scoti doar un “salut” fara vlaga pe care candva il spuneai din toata inima si parca abia asteptai sa-ti mai petreci timpul cu el/ea sa vorbiti despre o gramada de chestii.

Uneori ajungi sa nu mai recunosti oamenii din jurul tau, granita nesimtirii e traversata si daca respectul fata de persoanele cu care iesi si respectul lor fata de tine dispare, dispare si dorinta de a te mai vedea cu persoana respectiva. Ajungi sa te gandesti cu melancolie la momente de mult trecute si este trist sa vezi cum o gramada de prietenii se duc pe apa sambetei cand permiti prea multe anumitor persoane. Niciodata nu am vrut sa-mi pierd prietenii, sa mucegaiasca si sa-i arunc la gunoi cum scria intr-o carte care mi-a placut foarte mult dar vad ca am ajuns la concluzia ca uneori e mai bine cand o persoana nu mai vrea sa-ti fie prietena sa renunti si tu la randul tau la ea si sa o arunci la gunoi. Pare atat de dura aceasta exprimare dar asa se intampla, momentele in care vorbiti se raresc si se rezuma doar la un “buna!ce faci-bine,tu?-bine” si asa se termina cu prietenia, e aruncata la gunoi ca pe o haina care nu iti mai place si nu iti mai reprezinta personalitatea.

Si uite asa pornesti in cautarea altor prieteni si a altor momente care sa te faca sa-ti amintesti cu zambetul pe buze de noile persoane care ti-au devenit apropiate si apoi ciclul continua si mucegaiesc toti intr-un final si iar ii arunci la gunoi. Si eu am fost aruncata la gunoi de o gramada de ori dar asta e… te obisnuiesti and you move on.

Oamenii mereu m-au fascinat in cele mai ciudate ipostaze ale lor dar intotdeauna, cu cat le permiteam prea multe cu atat ma scarbeau si mai mult. Asa se intampla mereu. E trist ca o persoana pe care candva o considerai prietena sa devina un nimic in ochii tai… dar mai trist este ca, ce a fost o data nu se va mai intoarce si o data distrusa legatura dintre doua persoane ramane distrusa. Imi pare rau dar nu mai conteaza pentru ca, s-a dus totul pe apa sambetei si acum nu trebuie decat sa merg mai departe pentru ca inapoi nu ma mai pot intoarce oricat de mult mi-as dori.

Este dezamagitor sa treci pe langa o persoana ca si cand niciodata nu ar fi insemnat nimic pentru tine si sa nu te poti nici macar uita la ea. Si realizez ca oricat de mult as incerca sa schimb aceste sentimente mereu vor fi acolo pentru ca oamenii mereu se vor schimba si niciodata nimic nu va ramane constant oricat de mult am incerca sa mentinem o linie dreapta.

Ne schimba in acelasi timp si in aceeasi directie sau ne schimbam separat si pe alte drumuri, sunt alegeri pe care nu le luam noi, se intampla de la sine, totul este hotarat, din pacate, de timp.