Vise vs Robotei

aprilie 18, 2008 at 5:02 pm (Me and my brain) ()

Incerc? sau nu, de fapt nu incerc, poate doar imi imaginez eu ca incerc, cum imi imaginez atat de multe lucruri…. nu stiu de ce dar in fiecare dimineata ma trezesc cu gandul ca ziua trecuta a fost doar un vis. Am momente in care chiar astept ca cineva sa-mi dea un branci si sa-mi spuna “trezeste-te bah… e dimineata ce naiba faci? visezi?” dar nu, totul trebuie sa fie real. Cum o fi sa incerci sa te trezesti din realitate? Mie sincer mi se pare extrem de trist, e ca si cum ai trage de vise si le-ai lungi la maxim incat si realitatea devine un vis. Mda si asta mi se intampla mie… realitatea mea e un vis si din cand in cand ma mai lovesc de cate un zid si este ca si cum as cadea de pe luna pe pamant.

Visele si iluziile mele sunt precum un combustibil pentru sufletul meu. Urat dar totusi nu prea. Nu-mi place sa ma trezesc, imi place sa ma trezesc intr-un alt vis, oamenii nu mai stiu sa viseze si cred ca intr-un mod absolut absurd si ilogic toate visele pe care ar trebui sa le aiba cei care nu viseaza ajung la mine. Nu stiu cum am ajuns la concluzia asta dar incep sa cred din ce in ce mai mult ca este adevarat. Poate ca problema mea este ca gandesc prea mult, sau prea putin, oricum mie mi se pare tot ce fac eu extrem de mic iar lumea asta asa zisa reala mi se pare mult prea limitata. Nu stiu sincer de ce scriu asta aici, poate ca pe tine, draga cititorule sau necititorule nici macar nu te intereseaza sau nici macar nu te sinchisesti sa citesti ce scriu eu aici, oricum, sincer? Chiar nu-mi pasa… mi se rupe cum ar zice unii, eu oricum scriu, pentru ca poate, poate se gaseste cineva sa ma ajute sa ma trezesc la realitate ca singura nu pot. Trezirea poate fi si una brusca sau brutala, sincer nu am preferinte dar vreau si eu putin din realitatea aia absoluta in care traiesc toti roboteii din lume pentru ca visele ma chinuie prea mult. Parca traiesc intr-o lume paralela si nu prea e placut sa vezi cata lume are contact clar cu realitatea…. dar ah ce bine e sa visezi….

Nu stiu daca cineva inafara de marii nebuni, poeti, genii ale lumii au idee cum e sa simti ca totul este atat de efemer si practic uneori e doar o iluzie. Ba chiar stau si ma intreb daca nu cumva chiar totul este o iluzie… una nu prea grozava trebuie sa recunosc… poate toate simturile si corpul nostru fac parte din aceasta mare iluzie supranumita “realitate”. Ei bine draga tu asta care citesti sau nu sau doar iti arunci un ochi pe ce mai scriu si simt ceilalti, daca ai simtit vreodata ca nu iti gasesti locul inseamna ca intelegi ce simt eu acum si materializez (ca sa fiu in ton cu realitatea) in acest blog.  Hai sa incercam un exercitiu de imaginatie, poate merge poate nu…. poate ai sa-ti imaginezi sau poate ai o imaginatie la fel de bogata ca a mea si totul va veni de la sine in mintea ta… anyway… gandeste-te cum ar fi daca toata lumea asta ar fi un balon de sapun…unul care se poate sparge oricand si tu ai sti ca daca se sparge nu va mai fi nimic, dar daca este ceva dincolo? ce ar fi? ei? ai putea sa iti imaginezi sau te depaseste? Poate ca da, dupa asta ai sa ma crezi dementa sau nebuna sau mai stiu eu cum dar uite, asta se intampla in mintea mea… prea multe intrebari care la un moment dat genereaza si raspunsuri dar din pacate raspunsurile alea duc la alte intrebari si tot asa…. si totusi cum ar fi daca nu am fi deloc? si incep din nou…. da stiu, deja te-ai plictisit si ai de gand sa inchizi pagina asta si probabil ca peste 20 de secunde vei uita tot ce ai citit pentru ca este total neimportant sau poate nu… poate totusi cineva acolo simte la fel ca mine si nu o sa uite ce spun… poate… ah poate ce cuvant frumos… cel mai frumos cuvant de pe planeta… poate in toate limbile planetei inseamna un singur lucru- nenumarate posibilitati…. si am sa te limitez intr-un cuvant “POATE” iar tu nu vei intelege nimic pentru ca nu vei sti ce sa crezi, dar nu intelegi ca acest “poate” te lasa sa faci si sa crezi ce vrei tu, iti ofera libertate sau te limiteaza, este alegerea ta.

Lasa-ma sa ghicesc, probabil ca nici nu ai ajuns la acest paragraf pentru ca ai inchis de mult fereastra si de mult ai uitat de tot. Asa-i? eh… atunci vei pierde partea cea mai putin interesanta, este partea in care eu voi spune Pa si te voi lasa cu mintea ta de robotel mic si mereu te voi invidia ca nu iti bati capul cu atatea tampenii ca mine…

Permalink Scrieti un comentariu

Sindromul “fac-orice-numai-nu-invat”

aprilie 3, 2008 at 9:31 am (Me and my brain) (, , , , )

Da, sufar de acest sindrom mai nou…. nu pot sa ma apuc de invatat. Constientizez ca sunt a doishpea si ca ar trebui sa intru in panica cam in momentul de fata dar nu-mi iese. Cred ca, cauza principala sunt ai mei care ma streseaza mereu sa invat. De ce oare nimeni nu intelege ca daca ma streseaza nu am sa fac nimic pentru ca din start eu ma incapatanez sa nu fac ce vor ei. Mereu am fost asa si cred ca mereu voi fi asa… Nu stiu sigur, cine stie ce meteorit imi va cadea in cap si-mi va da peste cap mintea :P

All in all… nu pot sa ma mobilizez sa invat, nu merge, e ca si cum creierul meu ar fi blocat in momentul de fata si refuza sa se deblocheze… si din pacate nu gasesc butonul de restart ca sa-l mai inviorez putin. Ma simt neputincioasa in fata maldarelor de variante numai pentru bac, nu mai vorbesc de nenumaratele schite pentru meditatii pe care TREBUIE sa le fac….

Toata nebunia asta cu bacul si cu admiterea ma face sa ma deprim and i’m serious, sunt constienta ca la un mom dat am sa-l trec dar sincer, nu vreau sa-l trec in toamna si nu cu nota mica. Ma sperie creierul meu care nu mai vrea, sau nu mai poate sa asimileze informatiile si ma streseaza ai mei parinti care au prea multi si mari asteptari de la ai mei creieri…. Could I just disappear? Nu prea cred ca se poate… so my only chance is to make it through this year… cred…. dunno…. vreau sa se termine o data si totusi mi-ar mai trebui ceva timp… school sux in special cand creierul tau da eroare :-? ?

Permalink 1 comentariu

Summit?!?

aprilie 2, 2008 at 12:26 pm (Annoying politic stuff) (, , )

Ok… da, ne-au izolat intr-un oras pe nume Bucuresti ca sa ce? sa nu mai putem circula fara buletin, sa nu mai putem vorbi despre cine stie ce la telefon ca cica ne monitorizeaza… sincer? nu-i pot intelege. In primul rand creierul meu refuza sa inteleaga de ce au ales sa faca acest mare SUMMIT in Romania [tara tuturor probabilitatilor sa fii ciordit, tara lui Papura Voda]. Parca totul este un mare fiasco, de fapt mi se pare mai degraba un amestec nereusit de varza murata cu biscuiti. Au impanzit strazile de prin centru cu politisti care stau si rad ca handicapatii [nu ca n-ar fi] pe la colturi. Am nenorocul [dupa parerea mea] sa stau in centru si sa vad toate tampeniile astea. Pe strada mea micuta sunt cel putin 7 politisti care practic nu fac nimic altceva decat sa stea degeaba si sa fumeze la colt de strada. Si pe langa asta pe aceeasi mica straduta care se numeste “Strada mea” am avut “norocul” sa-mi fie furat portofelul exact acum 2 zile. Chestiunea mai interesanta este ca la 2 metrii de mine erau 4 politisti care au vazut toata faza si nu au facut nimic decat sa stea degeaba, ba chiar mi-au ras in nas cand le-am spus. Mi se pare aberant si rusinos ce se intampla si cel mai urat este ca iau parte la toata nebunia asta fara sa fi avut posibilitatea sa aleg. Elicopterele imi zboara deasupra blocului la 7 dimineata fara ca eu sau oricine altcineva sa fi fost intrebati inainte daca suntem de acord cu asta, fluierele politistilor care parca sufla in tampeniile alea numai de placere rasuna infiorator aproape non-stop. Si noi ar trebui sa fim fericiti ca este Summitul NATO in Bucuresti, in Romania. Nu ma simt deloc onorata si nici patriotismul meu nu a crescut ba chiar a ajuns sa dea cu minus. Niciodata nu m-a facut Romania sa ma simt mandra de ea si acest Summit nu face nimic altceva decat sa-mi sporeasca dispretul fata de autoritati si mai marii statului roman. Toata aceasta nebunie nu poate decat sa-mi dea impresia ca noi ne dorim ba chiar cerem sa fie un atentat si pe aici. M-am saturat de Summitul asta inca dinainte de a incepe si acum mi-a ajuns pentru vreo 10 ani de acum incolo!

Permalink Scrieti un comentariu